Arta vitraliului
Originile vitraliilor se pierd in istorie. Tehnica a fost derivata probabil din fabricatia bijuteriilor si mozaicurilor. Vitraliile, in forma in care le cunoastem azi, se pare ca au aparut o data cu construirea bisericilor, cele mai vechi datand din secolul X.
Dintotdeauna sticla a fost privita ca un lucru misterios. O forma solida cu proprietati ale lichidelor sau mai degraba un lichid solidificat. Capteaza lumina si straluceste, desi este fabricata din nisip. In timp, sarurile si oxizii metalici au dat culoare sticlei: cobalt pentru albastru, argint pentru galben, cupru pentru verde si caramiziu.
Istoria vitraliului începe în Evul Mediu, o data cu primele biserici construite în secolul al X-lea. Secolul al XV-lea îl defineste mai mult ca pictura si mai putin ca element generator de atmosfera. Renasterea a însemnat o lunga perioada în care vitraliul exista doar ca sticla pictata, devenind un accesoriu la moda. El este din ce în ce mai prezent astazi, transformându-se într-un element decorativ la-ndemâna iubitorilor de frumos.
Vitraliile au fost considerate multa vreme ca o forma mistica a artei vizuale rezervata marilor edificii bisericesti. Curajul maestrilor vitralisti de a scoate sticla prinsa in plumb din zona exclusivista a bisericii a reinviat vitraliul, iar formele de exprimare ale sticlei au spart tiparele.
La inceputul secolului al XX-lea, avangarda artelor a inceput sa se orienteze spre un modernism abstract, geometric si functional. Bucati mari de sticla in forme circulare sau poligoane reprezentau stilizari de personaje, animale, elemente de fauna si flora tratate geometric. Insusi plumbul a capatat un rol decorativ important.
Astazi, de la resedinte la cladiri publice si biserici, vitraliile innobileaza si ofera solutii inedite spatiilor.
De la suprafete vitrate mari pentru locuri publice sau biserici la ferestre, usi, paravane, plafoane sau luminatoare pentru resedinte, utilizarea vitraliilor nu are limite, asa cum nici misterul si magia luminii schimbatoare filtrate prin sticla colorata nu au egal in nici o alta forma a artei vizuale.
Creatia vitraliului este legata indisolubil de cercetarea atenta a locului in care acesta va fi asezat, pentru ca el sa para a fi fost nascut in acelasi timp cu cladirea sau ambientul.
Din punct de vedere al materiilor sticla se coloreaza prin adaugare de saruri metalice si procedee tehnologice speciale pentru textura, nuanta si consistenta. Sticla valorificata prin culoare este manufacturata in vitralii sub forma bucatilor de sticla aranjate astfel incat sa formeze imagini sau modele, intregul fiind consolidat de o structura de plumb sustinut de un suport rigid.
De asemenea, termenul “vitralii” este asociat cu ferestrele pe ale caror suprafete vitrate au fost aplicate vopsele si emailuri tratate termic in cuptoare. Din punct de vedere al laturii artistice vitraliile constau in talentul de a concepe modelul, precum si tehnica laborioasa de a asambla piesele decorative astfel incat sa isi suporte propria greutate.
Multe ferestre de dimensiuni foarte mari au rezistat testului timpului si au ramas aproape intacte inca din perioada tarzie a Evului Mediu, acest lucru constituind si principalul motiv pentru care vitraliile sunt principala forma de arta vizuala care a supravietuit pana astazi.